Inainte de operatie…

HRISTOS A INVIAT!
Dragi prieteni, sunt deja aproape doua luni de cand imi propun sa reincep sa scriu pe acest blog, insa doar buna intentie nu este de ajuns. Ar fi trebuit ca ea sa fie dublata si de un ajutor venit din planul fizic, ceea ce nu s-a intamplat, pana acum. „Credem neputintei omenesti…”, scria cronicarul, acum cateva sute de ani. Sper ca si voi sa ma intelegeti si sa nu judecati prea aspru lipsa mea, de pana astazi, de pe acest blog.
Am trei motive principale pentru care scriu acum aceste randuri: in primul rand, consider ca am o datorie morala fata de toti cei care s-au implicat in rezolvarea cazului meu (prin donatii, mesaje de incurajare, cuvinte de imbarbatare sau care m-au pomenit, in rugaciunile lor), care au dorit, astfel, sa ma sprijine si nu au putut ramane indiferenti la gandul ca un copil ar putea ramane singur pe lume sau ca un om, care nu a trait decat pentru altii pana la 45 de ani, nu ar mai avea ragazul sa se redescopere pe sine. In al doilea rand, ma gandesc ca experienta amara prin care am trecut ar putea interesa pe cineva amenintat de aceeasi boala perfida sau de boli asemanatoare si ca, prin urmare, i-ar putea folosi unele informatii pe care vreau sa le dau aici. Al treilea motiv pentru care scriu astazi, pe acest blog, este pentru a va ruga pe voi, toti cei care cititi aceste randuri, sa trimiteti o rugaciune catre Dumnezeu si sa aprindeti o lumanare pentru odihna vesnica a celor care au parasit aceasta lume, rapusi de oricare dintre formele unei tumori pe creier.

INAINTE DE OPERATIE…
Intentia mea era sa scriu aceste randuri in decembrie 2010. Nu am mai reusit sa o fac, pentru ca, de pe 27 decembrie 2010 (a treia zi de Craciun) pana pe 4 ianuarie 2011 am fost intr-o stare de semicoma, din care doar cu ajutorul lui Dumnezeu am iesit.
Totul a inceput in prima zi de Craciun, cu ameteli si stari de voma, pe care le-am pus, atunci, pe seama unei indigestii. Lucrurile s-au complicat si au luat o alta intorsatura a doua zi de Craciun, cand am lesinat in baie, iar mama si Lucia m-au putut duce cu greu inapoi in camera. Un lucru cu care nu m-am confruntat niciodata si care m-a speriat a fost ca din mintea mea se stersesera, parca, „portiuni de memorie”: unul dintre cele mai elocvente exemple mi se pare acesta: in preziua Craciunului fusesera in vizita la mine doua foste eleve, dragi sufletului meu – Ioana si Dana; de Ioana mi-am amintit, dar doar fragmentar, dar de Danuta, care statuse cam la jumatate de metru de mine, a trebuit sa fac, ulterior, eforturi remarcabile ca sa-mi amintesc! La fel de inexplicabil a fost, pentru mine, si faptul ca ma comportam aparent normal pentru cei din jur, in cele noua zile de semicoma (este adevarat, doar pe durata catorva minute), astfel ca am raspuns, o data, la telefon, reusind sa-mi gasesc si cuvintele pentru o conversatie scurta, iar o prietena care venise sa ma vada, dupa ce mama ii povestise, la telefon, despre starea mea, imi spunea, cu cateva saptamani in urma, ca statea langa mine pe pat, ma tinea de mana si era bucuroasa ca eu chiar schitasem un zambet si incercam sa-i spun vorbe care sa o linisteasca! Nu mi-am amintit nimic din toatea astea, am auzit doar doua sau trei dintre cuvintele pe care le-a spus – nici vorba sa imi amintesc ca m-a tinut de mana sau ca eu am zambit si am vorbit! In ajunul Anului Nou, medicul de familie, d-na. dr. Gabriela Petrescu, careia ii multumesc, inca o data, pentru interventia salvatoare, a venit, insotita de sora domniei-sale, tot medic, si mi-a prescris o serie de medicamente injectabile, pentru ca eu nu mai colaboram, ca sa le pot lua pe cale orala. Deja nu mai auzeam decat, rar, franturi de conversatie, si toate aste le stiu din relatarile mamei mele; tot ea mi-a spus ca, in ziua de Ajun, apoi, de Anul Nou, si, in continuare, pe 2 si pe 3 ianuarie, doua doamne asistente – carora le multumesc din nou – mi-au facut tratamentul prescris, datorita caruia si cu ajutorul lui Dumnezeu, pe 4 ianuarie am putut sa ies din starea in care cazusem si sa ma reintorc in lumea reala. Tin minte ca, in dimineata de 4 ianuarie, atunci cand am iesit din starea de semicoma, incercam, inainte de a deschide ochii (prima oara dupa noua zile!), sa-mi dau seama in ce zi a anului suntem (eram constienta ca suntem la inceputul lui 2011, dar credeam ca trecuse si Boboteaza, deja). Mamei nu-i venea sa creada ca mi-am recapatat constienta si primul lucru pe care mi l-a spus a fost ca l-a sunat pe domnul doctor Sergiu Stoica (norocul meu ca domnia-sa ma cunostea, fusesem la Euroclinic Bucuresti in octombrie si in noiembrie 2010 pentru consultatii), care, cu amabilitatea si cu omenia care il caracterizeaza, desi se afla in concediu, afland despre evolutia bolii mele, nu a stat pe ganduri si a spus ca se va intoarce la clinica, urmand ca noi (adica eu, impreuna cu mama) sa fim acolo luni, 10 ianuarie 2011.
Cred ca va amintiti ca, intr-una dintre postarile mai vechi de pe acest blog, apare, scanata, scrisoarea pe care am primit-o de la Hanovra (Germania), cei de-acolo trimitandu-mi acceptul lor odata cu programarea pentru operatie, pentru data de … 10 ianuarie 2011. Pe mine aceasta data avea sa ma prinda, insa, la Bucuresti, la Euroclinic, din cauza situatiei speciale create fara voia mea (starea de semicoma), care impunea o interventie urgenta, dar si din cauza faptului ca, in ciuda tuturor eforturilor conjugate ale fostilor mei elevi, ale unor prieteni, cunostinte sau ale unor persoane care au aflat din presa sau de la televiziune despre experienta pe care o traversam, adica ale unor OAMENI, suma care s-a adunat, din donatii, intrecea, cu putin, 10.000 de euro, pe cand eu, pentru a ajunge la Hanovra, aveam nevoie de 50.000 de euro. Poate ca soarta a vrut ca, pentru unii, operati cu succes la INI Hanovra, aceasta suma sa se gaseasca (sa se stranga) la timp – nu si pentru mine..
Cat de curand, intr-una dintre zilele urmatoare, voi continua aceste relatari, despre operatia in sine, despre echipa medicala, despre clinica in care am fost internata, despre o serie de aspecte cu care a trebuit sa ma confrunt si voi atasa si cateva scanari de documente sau imagini care, poate, le vor fi de folos unora dintre voi.

O data in viata – reportaj TVR 1

La sfarsitul anului trecut, o echipa a postului TVR1, de la emisiunea „O data in viata”, a realizat un material video despre povestea mea. Le multumesc pentru sprijinul acordat si pentru dorinta de a ma ajuta in strangerea de fonduri necesare interventiei chirurgicale.

Scrisoarea de la Hanovra

Nu am reusit sa strang pana acum, in ciuda tuturor eforturilor pe care le-am facut, in ciuda tuturor eforturilor celor care s-au implicat, decat aproape 10.000 de euro (adica mai putin de un sfert din suma pe care mi-au fixat-o cei de la clinica INI din Hanovra) – deci nu am reusit sa respect programarea initiala, cea pentru a treia saptamana din noiembrie (15-20 noiembrie). Prin urmare, le-am telefonat celor de la Clinica VIPMED din Bucuresti (doamnei Andreea Roman), care intermediaza legaturile pacientilor romani cu clinicile din Europa si am cerut o reprogramare si o estimare de cost. Cu promptitudinea tipic germana, cei de la Clinica din Hanovra mi-au trimis, a doua zi dupa ce am luat legatura cu ei, prin intermediul Clinicii Vipmed, scrisoarea pe care o redau mai jos, in care apare data reprogramarii: 10 ianuarie 2011 si suma (estimativa) pe care trebuie sa le-o virez in cont: 50.000 de euro.

INI INTERNATIONAL NEUROSCIENCE INSTITUTE
Neurosurgery President:
Prof. Dr. med. Dr. h. c. mult. M. Samii

Tel.: +49 (0)511 – 270 92 – 157
Fax: +49 (0)511 – 270 92 – 1 54
Internet: http://www.ini-hannover.de

Hannover, November 12th , 2010

Dear Mrs. Raducea,

Prof. Fahlbusch has recommended, that you receive clinical treatment in the International Neuroscience Institute.

As the date for hospital admission we have reserved

Monday, January 10th , 2010 9.00 am.

The total costs for your hospital stay (app. 2-3 weeks), diagnostic, surgery and necessary medical examinations will amount to approximately

€ 50.000,-.

This amount must be deposited in our bank account prior to admission or covered by a cost letter from the embassy.

You may arrange for a transfer of the deposit to:

Account Holder: INI Hannover GmbH
Bank: Sparkasse Hannover
Account Number: 85 81 88
Bank Code: 250 501 80
SWIFT-Code: SPKHDE2H
IBAN : DE04 2505 0180 0000 8581 88
Patientname : …..

Please inform us one week before your definite admission if you will arrive on the set date.

To avoid any problems we would kindly ask you to bring proof of payment with you on the day of admission.

Please note that we have to charge you the banking fees if you pay the deposit by credit card.

If there is any remaining amount of your deposit this would, of course, be refunded to you with the final invoice 3 months after hospital discharge. For this purpose and further correspondence, please give us your exact mailing address and your banking details.
– 2 –

Please note that accompanying persons can only be accommodated in the patients’ rooms, if it is medically necessary.

The costs for accompanying persons (room and board) are not covered by the deposit and must be paid by the accompanying person(s) themselves at the time of arrival.
All accommodation costs for accompanying persons must be paid for at the time of departure. Payment can be effected in cash or by credit card. In order to guarantee a smooth transaction of the payment please inform your bank in order to be able to exceed your daily credit limit.

Please let me also know which kind of room you would prefer (single-room,
2-bed room or 3-bed-room). The check out time on your discharge day is latest 10:00 a.m.

Please confirm your date of admission as soon as possible.
Please note that in case of not confirming we will have to cancel your admission for logistic reasons.

Important: In case you take analgesics, do not take acetylsalicylic acid (Aspirin) 10 days before admission! Avoid anticoagulant medication! That you have take any oral antidiabetics , such as Metformin, please contact your general practitioner first.

We can organize a limousine service on request for you.

Also in case you have any questions please do not hesitate to contact me by phone 0049-511-27092-157, fax -154 or e-mail (pm.international@ini-hannover.de).

With best regards,

Boris Kraft
INI Hannover GmbH

Concert caritabil pentru Prof. Raducea Eugenia

Miercuri, 10 noiembrie
Concert caritabil pentru Prof. Răducea Eugenia

Pentru ca viata oamenilor este nepretuita trebuie sa nu ramanem indiferenti la apelul umanitar al celor din jur.
Tocmai de aceea, vineri, 12 noiembrie, la Casa de Cultura din Tg. Ocna va avea loc un concert caritabil pentru operatia costisitoare a profesoarei Eugenia-Daniela Raducea.
Trebuie sa facem ca banii sa se adune cat mai repede pentru ca doamna profesoara sa poata sa plece in strainatate pentru acea dificila operatie.

Pentru ca nu imi place sa fiu trista si imi place sa cred ca lucruile se vor rezolva, impreuna cu prietenii mei buni am hotarat ca trebuie sa ajutam si noi cumva. Asa ca, dupa mai bine de doi ani de zile, Ruxy, Katy (adica EU), B4Squad si T.O.C vor concerta impreuna. Nu suntem singurii care vor pasi pe scena Casei de Cultura, ci impreuna cu Scoala GCMC, Vector X si Dacii Liberi speram sa va oferim o seara cat mai placuta.
Conturile in care puteti dona sunt:

RON: RO16RNCB0031013990570006, deschis la BCR, sucursala Tg. Ocna, titular RADUCEA EUGENIA-DANIELA;

EURO: RO86RNCB0031013990570007, deschis la BCR, sucursala Tg. Ocna, titular RADUCEA EUGENIA-DANIELA;

Pentru donatii din strainatate:

CONTUL SWIFT: RNCB RO BU

In afara de acestea, exista inca doua conturi, deschise tot la BCR Tg. Ocna:

in RON: RO70RNCB0031013990570004

in EURO: RO43RNCB0031013990570005

Cont Paypal:
contulsperantei@yahoo.com

Detalii de culise…..Am emotii de-mi vine sa mor.Am fluturi in stomac de parca as fi iarasi indragostita. Abia astept sa cant cu nebunii mei. Pentru cei care nu ma cunosc e foarte complicat de inteles, dar adevarul e ca imi era foarte dor de asa ceva.

SEE YOU ON FRIDAY NIGHT!!!!!!!!!!!!!!!!!
Sursa: Blogul lui Cati
http://www.targuocna.info/actualitati-locale/stiri-din-statiune/concert-caritabil-pentru-prof-raducea-eugenia

Pe marginea prapastiei

Pe marginea prăpastiei
de Ionela Gavriliu
29/10/2010

Trei săptămâni. Să ştii că viaţa ta depinde de un termen atât de apropiat şi să n-ai încotro decât să-ţi pui toată speranţa în oa­meni şi în Dumnezeu. Doamna profesoară Daniela Răducea visează să ajungă la operaţia care i-ar reda puterea de a merge mai departe, însă are nevoie de aproape 50.000 de euro. Tumoarea de pe creier trebuie învinsă.

A reuşit să strângă o mică parte din bani pentru intervenţia de la o clinică din Hanovra. Mulţi dintre foştii elevi i-au fost alături profesoarei din Târgu Ocna şi au încercat după puterile lor să-i facă povestea cunoscută şi să o ajute. „Vreau să le mulţumesc tu­tu­ror, m-au impresionat enorm. Dacă aş putea să transform cuvintele în obiecte, aş face-o, să le ră­mâ­nă mulţumirea mea prin formă şi culoare”, spune emoţionată doamna profesoară. Dar timpul este neîndurător cu femeia care a suferit mai multe intervenţii. Anul acesta a fost operată la Spitalul Elias din Capitală. Tu­moa­rea i-a fost scobită, însă sunt zone care nu au putut fi scoase, pentru că i-ar fi atins nervi importanţi. Nici ra­di­o­terapia nu a dat rezultate, aşa că singura şansă a doamnei profesoare rămân cuvintele unui medic german care i-a spus că operaţia este dificilă, dar nu imposibilă.

Cei care doresc să dea o mână de ajutor pentru ca doamna profesoară Eugenia Daniela Răducea să meargă la operaţia salvatoare în Hanovra pot face donaţii în conturile deschise la BCR, sucursala Târgu Ocna, Bacău, pe numele acesteia, împuternicit Maria Bura.

Cont Lei: RO 16 RNCB 003 1013 9905 70006;
Cont Euro: RO 86 RNCB 003 1013 9905 70007;
Cod SWIFT: RNCB ROBU.

Sursa: Jurnalul National

http://www.jurnalul.ro/stire-pagina-de-suflete/pe-marginea-prapastiei-558304.html

Evenimentul „Music for life”

Daniel Stoica

O singura clipa amara iti poate fura intreaga viata. Asta a simtit si doamna profesoara Eugenia-Daniela Raducea, din Targu-Ocna, in momentul in care a aflat ca are o tumora pe creier. A muncit pe branci pentru fiica ei, care astazi are 17 ani si pentru mama ei batrana si bolnava. Acum dumneaei are nevoie de ajutorul nostru pentru a obtine banii necesari unei operatii care i-ar putea salva viata.

Pentru a o ajuta, un grup de fosti elevi vor organiza o petrecere caritabila in clubul Benutti Caffe, pe data de 20 noiembrie, incepand cu ora 22. Evenimentul „Music for life” ii va aduce pe Daniel Stoica si pe Omikron la pupitru, acestia urmand a va incanta urechile cu un set exploziv back 2 back. Astfel, veti avea ocazii sa va distrati, sa va simtiti bine, sa dansati si, mai ales, sa donati o suma de bani pentru a salva viata unui om.

Exista posibilitatea ca in zilele urmatoare sa se mai adauge nume in line-up, caz in care va vom anunta. Donatia minima se va plati la intrare si este in valoare de 20 de lei. Puteti dona orice suma, urmand ca toti banii stransi la intrare sa ajunga in contul doamnei profesoare Daniela Raducea.

Mai multe informatii despre acest caz se gasesc aici: https://danielaraducea.wordpress.com/
Reportaj Povestiri adevarate, ACASA TV: http://youtu.be/HJTOqlySN3E

Sa o ajutam sa traiasca! Fiecare banut conteaza!

Va puteti confirma prezenta aici: http://www.facebook.com/event.php?eid=173712129309318#!/event.php?eid=173712129309318

CONTURI:
TITULAR CONT: RADUCEA EUGENIA DANIELA
BANCA: BCR
SUCURSALA: TARGU OCNA, JUD. BACAU
RON: RO 16 RNCB 003 101 399 057 000 6
EURO: RO 86 RNCB 003 101 399 057 000 7
COD SWIFT: RNCB RO BU

http://blogulluicici.wordpress.com/
http://www.targuocna-portal.ro/ro/actualitati/stiri-din-statiune/targocneni-pentru-targocneni-totul-depinde-de-voi

POVESTE DESPRE… DIOGENE

4 noiembrie 2010

Demult, in antica Elada. La Atena, in miezul unei zile de vara, sub un soare orbitor, o multime de oameni, ca un furnicar, indreptandu-se grabita spre destinatii diferite, umpland pana la refuz trotuarele. Si in mijlocul acelei multimi, o aparitie bizara: un barbat, trecut de floarea varstei, uitandu-se preocupat la trecatori si ridicand spre obrazul fiecaruia un felinar aprins! Intrigat de comportamentul neobisnuit al barbatului, un trecator care il recunoscuse, il opri, intrebandu-l:
– Ce faci, Diogene, in imbulzeala asta? Si cu felinarul aprins, in miezul zilei?!
De buna seama, omul credea ca si-a pierdut mintile…
Diogene, insa, i-a raspuns firesc, uitandu-se drept in ochii lui:
-Caut un OM!

Francezii spun „A bon entendeur, salut!”; noi, romanii, avem o expresie asemanatoare, parca mai plina de miez: „Cine are urechi de auzit, sa auda!” sau „Cine are minte, sa inteleaga!”

Mai sunt 11 zile…